e o dimineața frumoasă
cu un aer proaspăt
cu regrete
cu dorințe
cu temeri
Dar de ce mă tem? Că nu mai am nimic de pierdut. Sunt pe un drum pustiu, cu copaci înalți pe margini, curățat de ploaia ce tot a curs din sufletul meu. Privesc înainte. Nu e nimeni și nimic. Va fi o călătorie lungă în care mă vor însoți păsările, cerul și poate uneori și soarele. Nu mai aștept nimic. Voi pleca. Voi pleca de tot.
Păstrez în suflet amintirea.