Acolo
unde
cândva era liniște
acum e gol.
Mă uit în jur
și totul îmi zice că ar trebui
să fie frumos,
dar, în sufletul meu
nu se simte așa.
6 luni
sunt azi,
de când inima mea
e închisă
în întuneric,
e prinsă
în lanțuri.
4320 de ore
pierdute
pe apa sâmbetei.
Nu e nimic,
au mai rămas încă
12960
de ceasuri
în care să sper,
să plâng,
să-mi recapăt ființa..
Ăsta e termenul final,
așa am auzit și eu de la alții..
Să fiți fericiți voi și pentru mine!